BANII

“Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi mai şi cânţi bine”, spune un vechi proverb evreiesc. Este, poate, una din cele mai sugestive înfăţişări ale importanţei acordate banului, importanţă care se reflectă în lunga sa evoluţie. Practic, istoria banilor se confundă cu istoria oamenirii, cele două entităţi fiind greu de separat. Tot pe aceiaşi linie s-a pronunţat şi economistul american John Kenneth Galbraiht: "Banii sunt o creaţie unică. sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om, şi sunt egali cu moartea, prin grijile pe care le iscă". Mare adevăr! Cineva, în zorii omenirii, s-a gândit să modifice greoiul sistem al schimburilor comerciale bazat pe troc. Sarea, condimentele, ceaiul, vitele sau grânele au fost primii "bani" ai omenirii, din păcate greu de mânuit şi perisabili. Între anii 3000 şi 2000 Î.Hr., în Mesopotamia, s-au pus bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor, produselor agricole şi materialelor preţioase. Câteva sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui Hamurapi legifera activităţile bancare. Ceva mai la est şi mai târziu, în China, prin anii 1200 Î.Hr., pentru schimburile comerciale erau folosite cochilii de scoici. În timp, scoicile s-au dovedit extrem de rezistente pe pieţele monetare, în unele zone din Africa fiind folosite până la jumătatea secolului XX.

Încă din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă spune că legislatorul Solon (născut 640/638 Î.Hr. – decedat 560/558 Î.Hr.), faimos om de stat atenian, legislator şi poet, considerat printre cei "şapte înţelepţi" ai Greciei antice ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumularea excesivă a acestora.

MATERIALE NEMETALICE 

FOLOSITE LA 
FABRICAREA MONEDELOR

Carton: Deşi nu este un material care să reziste în timp totuşi cartonul a fost utilizat pentru emisiuni de monedă. Astfel în 1574 când oraşul Leyden era sub asediu, conducătorii lui au hotărât să confecţioneze o monedă din carton cu valoarea nominală de 20 stuiver. Moneda avea diametrul de 38 mm şi era inscripţionată cu cuvintele: „Godt behoede Leyden” şi literele „N.O.V.L.S.G.I.P.A.C”.

Lemn: În anul 2005 Republica Congo a emis o monedă comemorativă de 5 franci din lemn de arţar având imprimată pe una din feţe o gorilă (specie pe cale de dispariţie datorită vânării excesive şi tăierii pădurii tropicale), iar pe cealaltă faţă un leu în picioare. Moneda are diamentrul de 40 mm şi a fost emisă într-un tiraj de 2000 de exemplare.

Plastic: În anul 2004 Congo a emis o monedă de 10 franci dintr-un plastic acrilic asemănător sticlei organice (transparentă) cu diametrul de 50 mm şi grosimea de 21 mm. Moneda prezintă imaginea tridimensională a celei mai mari corăbii din lume, construită de chinezi în secolul XV, pentru a transporta girafe din Africa în China. Corabia avea circa 140 m lungime, 60 m lăţime şi 9 catarge. Dezavantajele acestei monede inedite este că prezintă pe ambele feţe acelaşi desen. Tirajul acestei emisiuni neobişnuite a fost de 2000 de exemplare. Aceste monezi încă se gasesc spre vânzare la preţul de 35 dolari dar în stare perfectă. În anul 2006 congolezii au pus în circulaţie şi o altă monedă din acelaşi material, valoarea nominală fiind de 25 de franci. Moneda prezintă, tot tridimensional, fregata Shtandart, nava amiral a flotei ţarului rus Petru cel Mare, construită de meşteri danezi în anul 1703.

Portelan: La începutul secolului XVIII, în Thailanda au fost folosite monede din porţelan. În perioada de colaps a economiei germane, de după primul razboi mondial, câteva oraşe au emis monede din acelaşi material casant total impropriu pentru emisiunile monetare. Multe dintre acestea monede au fost făcute din porţelan roşu şi porţelan alb chinezesc la fabrica de porţelan din Meissen – Germania. Aceste emisiuni germane se încadrează în categoria banilor de necesitate.

Fibre: La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, datorită lipsei acute de metale, în regiunea Manchukuo, din nord-estul Chinei s-a emis o monedă de 5 fen dintr-un material fibros roşu la fel de tare ca şi un metal. Aceasta monedă nemetalică are valoarea de catalog de 60 de dolari, dar în stare foarte bună.

Piatră: Monedele din piatră de pe insula Yap, arhipelagul Carolinelor, Oceanul Pacific erau găurite la mijloc şi puteau fi transportate - înşirate pe o prăjină - de câţiva oameni. Cercetătorii nu precizează cum erau cărate monedele cu valoare maximă, care aveau 3,5 metri în diametru şi cântăreau până la cinci tone. Insula Yap nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind adusă aici cu plutele, de la distanţe impresionante. Insula Yap este situată la circa 400 mile sud-vest de Guam şi 250 mile de Palau. Deşi dolarul american este monedă de circulaţie, localnicii încă utilizează pentru diverse tranzacţii (cumpărări de terenuri, daruri de nuntă etc) nişte discuri din aragonit (un mineral alcătuit din carbonat de calciu cristalizat avînd cristale mari de cuarţ, mineral care nu se găseşte pe insulă) asemănătoare unor pietre de moară cu o gaură în mijloc (pentru a facilita transportul lor cu ajutorul unor prăjini). Localnicii le numesc Rai. În trecut erau folosite că mijloc de plată pentru cumpărarea de mâncare, terenuri, case, construirea unei canoe sau ca daruri la diverse ceremonii. În 1910 o monedă cu diametrul de 3 palme (unitate de măsură utilizată pe insulă Yap) valora 1000 nuci de cocos sau un purcel de 40-50 kg, ori 50 coşuri de mîncare.

Aceste discuri au toate caracteristicile monedei, fiind un mijloc de plată şi de tezaurizare. Aceste "roţi de piatră" monede erau produse pe insulă Palau, situată la peste 250 mile depărtare de Yap. Erau tăiate în stîncă şi prelucrate cu unelte primitive confecţionate din cochilii de scoici. Abia în secolul 19 un aventurier irlandezo-american a introdus unelte metalice pentru prelucrarea "banilor". După confecţionare monedele erau transportate pe insulă în canoe, într-o călătorie destul de periculoasă, în urmă căreia nu puţini localnici şi-au pierdut viaţa. În anul 1882, circa 10% din populaţia adultă masculină a insulei lucrau pe insulă Palau la confecţionarea şi transportul "banilor". Valoarea unei monede Rai nu este dată doar de mărimea ei, ci şi de aspectul, calitatea şi textură pietrei. Efortul depus pentru a extrage discul, greutățile întâmpinate pentru a-l aduce pe insulă (chiar decesele înregistrate în timpul călătoriei) sporeau valoarea monedei. Astfel, o monedă mică putea valora mai mult decât una de dimensiuni mari.

Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii. Un purcel costa o monedă cu diametrul de jumătate de metru, iar o nevastă - una cu diametrul de 1,3 metri

Bambus: La sfârşitul sec.19 şi începutul sec.20 comunităţile chinezeşti din provincia Jiangsu au folosit şipci de bambus pe rol de monede. Acestea erau marcate cu fel de fel de inscripţii, zgârâieturi, nomograme, decoraţiuni grafice şi ideograme diferite valoric conform unor valori standard, fiind valoric garantate de stat.

Piele: Pielea a fost utilizată în decursul istoriei ca material pentru confecţionarea banilor, în special în timpul asediilor şi al situaţiilor de urgenţă. În anul 743 împaratul bizantin Constantin V Kopromymos, în timpul războiului civil, a emis monede din piele. Împăratul Friedrich II în anul 1241, în timpul ocupaţiei provinciei Faenza (Ravenna-Italia), avea dificultăţi cu procurarea de metale pentru monede aşa că a scos monede din piele. Cele mai vechi monede din piele au fost confecţionate în China în timpul împăratului Wu (140-86 î.e.n.). Ele erau din piele de cerb alb şi erau utilizate în cadrul palatului ca bani de joc. În secolul XIX banii din piele au fost utilizaţi în ţările baltice între anii 1810 şi 1831 şi în timpul marii inflaţii din Germania. În anul 1923 în oraşul Poessneck (Germania) au circulat ca monede tălpi de pantofi purtând semnătura oficialilor şi având valori de 25 şi 50 de pfennigi de aur. În acelaşi oraş bancnota de 50 milioane de mărci a fost tipărita pe piele. În insula Man se pare că au circulat între anii 1570 şi 1780 bani din piele. Toate aceste monede din piele, înlocuitori temporari de monedă metalică, erau de fapt bucăţi din piele care purtau o semnatură oficială şi insemne care sa le ateste valoarea nominală. Aduceau mai mult a bancnote decât a monede, dar cum în secolul VIII nu se punea problema existenţei bancnotelor le putem considera monede.

Cărbune: În anul 1922, în timpul hiperinflaţiei din Germania, s-a emis un număr mic de monede şi bancnote de necesitate, notgeld, din cărbune.

Lut: Îainte de sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în Japonia s-au confecţionat monede cu valoarea nominală de 1 sen, din teracota.

Sticlă: Monedele din sticlă sunt foarte rare. În Egipt s-au descoperit mici bucăţi de sticlă din secolul I-IV î.e.n. care se bănuieşte că au fost utilizate ca monede. Se ştie precis că în Egipt, perioada 969 - 1171, se utilizau monedele din sticlă colorată, fiecare culoare desemnând o anumită valoare a monedei. În lumea islamică primele greutaţi pentru verificarea monedelor au fost confecţionate din sticlă. Se pare că aceste etaloane din sticlă au fost utilizate şi ca monedă de schimb. În timpurile noastre, ducele Spremont din Maehren (regiune din estul Boemiei) a emis monede din sticlă.

Alte forme şi materiale neobişnuite de bani sunt colţii de câine, folosiţi în insulele Solomon din Pacific; brăţările, folosite în Coasta de Fildeş; clopoţeii  (Zimbabwe) sau cuţitele (China).

METALE ŞI ALIAJE 
FOLOSITE ÎN 
FABRICAREA MONEDELOR

Aurul: Are calităţi monetare incontestabile. Cel curat este galben ca lămâia, foarte dens şi are o duritate mai mică decât argintul. Este un metal uşor de prelucrat fiind perfect maleabil. Este divizibil şi fără pierdere de valoare. Aurul este inalterabil, aurul obţinut acum 5000 de ani este similar cu cel extras astăzi. Aurul are o valoare mare într-un volum mic. Cu câteva grame de aur se pot face plăţi importante, care ar necesita kilograme din alte metale. Deoarece aurul pur este prea moale se aliază cu cupru sau argint. Concentraţia aurului în aliaj se exprimă în karate. Aici se prezinta moneda de aur de 1 krugerrand din anul 1979 Africa de sud.

Argintul: Este după aur cel mai ductil metal. A fost intens utilizat pentru confecţionarea de monede. O lungă perioadă de timp argintul a fost folosit mai mult decât aurul în funcţia de ban, deoarece a fost relativ mai abundent şi mai puţin scump decât aurul. Spre deosebire de aur, argintul, în prezenţa sulfului din atmosferă îşi pierde strălucirea. Pentru baterea de monede se folosesc de obicei aliaje de argint cu 10-50% cupru. Un aliaj de argint cu plumb a fost folosit în Bhutan. Alaturat se prezinta o drahma de argint turnata la Histria, in Romania.

Electrum: Este un aliaj natural sau artificial de aur şi argint. Monedele bătute în regatul Lydiei în sec 6-7 î.e.n. erau din electrum natural (75% aur şi 25% argint).

Cupru (arama): Este un metal moale, roşiatic cunoscut din cele mai vechi timpuri. În prezent este rar folosit nealiat la monede. Este constituentul de bază pentru o multitudine de aliaje (bronzuri, bronz aluminiu, alamă, alpaca etc). Alaturat este expusa rubla ruseasca din cupru.

Potin: Este un alt aliaj de cupru, zinc, plumb şi cositor folosit în antichitate pentru emiterea de monede. Alaturat se prezinta o moneda celtă din potin.

Aluminiu: Este un metal uşor, argintiu, maleabil şi cel mai răspândit metal în natura. Din 1920 se foloseşte la fabricarea monedelor aluminiu simplu sau aliat. Sunt materiale foarte ieftine, valoarea lor fiind de multe ori sub valoarea monedei. În anul 1921 apar primele monede româneşti din aluminiu: 25 şi 50 bani cu gaură centrală, bătute la monetăria Huguenin din Elveţia. Prezint alaturat moneda de aluminiu de 25 de bani 1921 din Romania.

Franklinium: Aliaj de cupru-nichel similar alpaca, realizat de monetăria Franklin din SUA. Ai aici in imaginea alaturata o moneda de franklinium turnata pentru insula Gardiner

Gun Metal: Este un aliaj din familia bronzului, folosit pentru rezistenţa ridicată la uzură şi coroziune. Alaturat se prezinta moneda englezeasca de gun metal 6 pence din anul 1689.

Hafniu: Este un metal alb-argintiu, similar titanului.

Molibden: Metal alb-argintiu, este utilizat în principal ca element de aliere pentru oţeluri şi aliaje de titan. Aici se prezinta o moneda de molibden emisa de Statele Unite ale Americii.

Niobiu: Este un metal de culoare alb-argintiu (se poate colora în nuanţe de albastru prin procedee electrochimice), numit în SUA Columbiu. În anul 2003 Austria a emis o monedă bimetalică de 25 euro cu partea centrală din niobiu. O superbă monedă bimetalica niobiu-argint a emis şi Letonia în anul 2004. Aici se poate vedea o moneda de niobiu turnata in SUA.

Paladiu: Este un metal puţin ductil din seria platinei. Prima monedă din paladiu s-a bătut în anul 1967 în Tonga cu valoarea nominală de 0,5 Hau, cu ocazia încoronării lui Taufa Ahau Tupou IV ca rege. O poti admira in imaginea alaturata.

Platina: Metal alb-cenuşiu, foarte dens, s-a folosit pentru emiterea de monede după cucerirea Siberiei de către Imperiul Ţarist. Este mai scumpă decât aurul şi are calităţi monetare mai slabe decât acesta. Platina se topeşte la temperaturi foarte înalte din care cauză baterea monedelor din platina este costisitoare. Rusia a bătut monede din platina de 3, 6 şi 12 ruble dar a renunţat să mai bată din anul1845. Poti admira alaturat moneda jubiliara ruseasca de 150 ruble aur din anul 1979 ocazionata de editia a XXII-a a jocurilor olimpice de vara moderne de la Moscova.

Tantal: Este un metal alb-argintiu cu punct de topire foarte mare. Argentina a bătut recent pentru insulele Malvine o piesă jubiliară de 5 australi noi din tantal. 

Titan: Este un metal uşor şi foarte rezistent la coroziune. Există emisiuni contemporane de monede de colecţie din titan. Aici se prezinta monede de titan emise in insulele Virgine.

Wolfram (tungsten): Este un metal alb, foarte dur şi sfărâmicios la temperatura camerei. Are cel mai mare punct de topire dintre metalele cunoscute. Aici admiri o moneda emisa de SUA.

Zirconiu: Este similar titanului. Cristalele mari de zirconiu seamănă cu diamantul, aşa că este folosit mai mult ca piatră preţioasă. Există o monedă jubiliară de 5 australi noi din zirconiu emisa de Argentina pentru insulele Malvine (in imagine).

Bronz: Aliajele cuprului cu staniu sau aluminiu (cele mai utilizate), siliciu, mangan, plumb, beriliu constituie grupa de materiale global denumite bronzuri. Bronzurile cu staniu, utilizate în mod frecvent pentru emisiuni monetare, au o rezistenţă la coroziune, rezistenţă mecanică mare, rezistenţă la uzură foarte bună, sunt maleabile la cald şi rece. Majoritatea monedelor contemporane sunt din bronz cu staniu la care se adaugă diverse alte elemente de aliere pentru a le îmbunătăţi proprietatile (ca de ex. zinc, plumb, nichel etc).

Oricalc (orichalcum): Este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător alamei. Monedele romane dupondius erau făcute din oricalc.

Iridiu: Este un metal foarte greu, alb-argintiu, cu punct de topire foarte ridicat şi foarte rezistent.

Magneziu: Este un metal alb-argintiu, maleabil.

Tombac: Este numele generic al aliajului de cupru cu zinc. Este un metal foarte maleabil, utilizat mai mult pentru medalii.

Antimoniu (stibiu): Este cunoscut din vechime. Este un metal argintiu şi foarte fragil, casant şi fărâmicios, nerecomandat pentru monede. Totuşi, în anul 1931 în China s-a emis o monedă din antimoniu. Antimoniu este utilizat mai mult ca element de aliere cu staniu, cupru sau plumbul pentru obţinerea unui aliaj alb utilizat la confecţionarea de medalioane.

Speculum: Este un aliaj antic, argintiu format din cupru cu o cantitate mare de staniu, deci tot un bronz.

Aliaje cupru-nichel: Sunt în prezent unele dintre cele mai utilizate aliaje monetare. Sunt asemănătoare argintului la culoare, rezistente la coroziune şi uşor de obţinut.

Alpaca sau argentanul: Este un aliaj înrudit cu aliajele cupru-nichel. Seamănă foarte mult cu argintul şi conţine între 40-75% cupru, 10-25% nichel şi 4-40% zinc, uneori şi mangan. Alte denumiri pentru acest aliaj sunt: german silver, virenium, nickel-silver, franklinium.

Billon: Este un aliaj de cupru cu foarte puţin argint. O mare cantitate de monede de bilon au fost bătute în Imperiul Roman

Acmonital: Este un oţel inoxidabil produs în Italia, acronim pentru Aciaio Monetario Italiano. Vechile monede italiene (dinaintea introducerii Euro) cu valoarea nominală de 50 şi 100 lire erau confecţionate din acmonital.

Barthon's metal: Este de fapt cupru acoperit cu un strat subţire de aur.

Bath metal : Este un bronz ieftin folosit pentru realizarea unor monede în insula Man.

Bronz-aluminiu: Este un aliaj de cupru şi aluminiu, uneori conţinând mici cantităţi de mangan sau nichel. Are culoarea galbenă şi este rezistent la uzură. O varietate numită "aur nordic" (89% cupru, 5% aluminiu, 5% zinc si 1% staniu) a fost folosită pentru câteva monede scandinave şi pentru noile monede de 10, 20 şi 50 euro cenţi.

Crom: Este un metal alb dur, casant şi cu temperatura de topire ridicată. Nu este utilizat pentru confecţionarea de monede ci doar pentru placarea monedelor din oţel cu scopul de a le mări rezistenţa la coroziune.

Crown Gold: Este un aliaj obţinut din aur de 2 carate şi aur de 22 carate, numit astfel după tipul aurului utilizat în anul 1526 la coroana regală a Marii Britanii.

Fierul: Este unul dintre cele mai abundente elemente chimice din scoarţa pământului. Fierul pur este alb şi nu s-a folosit prea des, deoarece rugineşte uşor şi este casant. Totuşi au existat în decursul istoriei monede din fier : în cetatea Argeş, în timpul dinastiei Liang din China, în Japonia secolul 18-19. În prezent fierul se utilizează sub formă aliată pentru confecţionarea miezului monedelor.

German silver: Aliaje argintii de cupru, nichel şi zinc în diverse proporţii.

Gilt-copper: Este cupru aurit. S-au emis probe de 5 şi 10 bani 1905 din cupru aurit, dar şi 25 lei 1906.

Mangan: Este un metal cenuşiu asemănător oţelului lustruit. Nu este folosit ca atare pentru monede deoarece reacţionează cu apa, dar se întâlneşte în diverse aliaje.

Nichel: Este un metal care oxidează greu, este uşor şi are un aspect plăcut, alb-argintiu. Este folosit ca element de aliere cu cuprul sau fierul. Pentru a preveni coroziunea este utilizat pentru acoperiri ale miezului din oţel ale multor monede contemporane. În România, primele monede din nichel care au fost puse în circulaţie sunt: 100 lei 1936 şi 1938 şi 50 lei 1937 şi 1938. Deoarece unele persoane sunt alergice la nichel s-a evitat utilizarea acestuia la noile monede euro.

Zinc: Metal uşor, cenuşiu-albăstrui şi cu punct de topire scăzut. Se oxidează foarte repede fiind nesatisfăcător pentru emisiuni monetare. În România s-a emis monedă din zinc în timpul celui de-al doilea război mondial: 2 lei 1941; 5 şi 20 lei 1942 şi 20 lei 1943 şi 1944. Zincul este utilizat ca element de aliere pentru multe aliaje utilizate la confecţionarea monedelor

Nikel silver: Este numele generic dat aliajelor gri-argintii, asemănătoare argintului dar care nu conţin argint. Sunt aliaje de cupru cu nichel şi zinc şi care mai pot conţine stibiu, staniu, plumb sau cadmiu. Mai este denumit şi german silver. La noi este cunoscut sub denumirea de alpaca.

Vanadiu: Este un metal moale, toxic şi plastic, cu aspect de oţel.

Pewter (Britannia Metal): Iniţial a fost numit astfel aliajul de staniu cu 15% plumb şi uneori antimoniu şi cupru. Pewter-ul modern nu mai conţine plumb. Monede din aliaj pewter au fost piesele de 1 creiţar 1757 emise în Bohemia şi cele de 5 franci francezi 1831.

Pinchbeck (Gilding Metal): Este similar tombacului, a fost inventat în secolul XVIII de Christopher Pinchbeck şi are circa 83% cupru şi 17 % zinc. În prezent, se foloseşte mai mult pentru medalii.

Plumbul: Este cel mai moale metal uzual, putând fi zgâriat cu unghia sau tăiat cu cuţitul. Tăiat proaspăt, plumbul apare lucios cenuşiu, albăstrui. La aer luciul dispare rapid acoperindu-se cu un strat de oxid protector. Este utilizat mai mult în aliaje. Totuşi, a fost folosit pentru monede în sudul Indiei, China şi Burma.

Rheniu: Este un metal foarte rar, cu densitate şi punct de topire foarte mare.

Ormolu (Gilt bronze): Este un bronz aurit.

Staniu (Cositor): Are culoarea argintului, temperatura de topire foarte joasă şi este foarte maleabil. A fost folosit foarte rar pentru emiterea de monedă. Anglia fiind bogată în cositor a emis în secolul 17 moneda de staniu cu miez de cupru.

Virenium: Este un aliaj conţinând cupru, zinc şi nichel. A fost utilizat prima dată pentru emisiuni ale insulei Man. Este sinonim cu german silver (vezi şi alpaca).

White metal: Nume dat la mai multe tipuri de aliaje argintii care conţin antimoniu aliat cu staniu, cupru sau plumb.

Alama: Este un aliaj de cupru şi zinc în diverse proporţii. Cu creşterea conţinutului de zinc, culoarea se deschide şi rezistenţa la coroziune scade. Exist. alamă galbenă care conţine până la 80% cupru şi alamă roşie sau tombac, cu un conţinut de cupru de peste 80%. Alamele care conţin mici cantităţi de nichel, mangan, fier, staniu, plumb au proprietăţi mecanice şi rezistenţă la coroziune superioare alamelor obişnuite. Din alamă cu o cantitate mică de nichel sunt confecţionate actualele lire englezesti. Diverse tipuri de alame s-au utilizat pentru a falsifica monedele din aur, pentru a înşela colecţionarii naivi. Alama este, totuşi, mult mai uşoară decât aurul. Alama cu 15% zinc este cunoscută în SUA ca goldine, ceva în genul aurul proştilor, aşa cum este cunoscută alama la noi.

FORME DE MONEDĂ

Monedele sunt piese metalice care, în general, au formă rotundă, fiind uşor de manipulat şi utilizat în automate pentru vânzarea unor produse. Cu toate acestea au existat şi emisiuni monetare comune cu forme diferite de cea rotundă: pătrate, dreptunghiulare, rombice, hexagonale, pentagonale, evantai (acestea erau fragmente de monedă obişnuită tăiate pe lungimea razelor cu scopul de a suplini lipsa de monedă măruntă), sau monede discoidale, cu gaură pătrată sau rotundă în centru. In zilele noastre pentru ca piesele comemorative să fie mai atractive pentru colecţionari designerii monetari au schimbat aspectul clasic al monedelor alegând uneori forme destul de stranii ce dau preţul ridicat al acestora. 

Moneda rotundă a rămas etalonul pentru sistemele monetare actuale. Aici admiri o monedă din Regatul româniei, din argint, de 1 leu din anul 1901. 

Monede rotunde cu gaură centrală rotundă, pătrată, excentrică ovală sau rotundă. Singurele monede româneşti având forma clasică de cerc dar dotate cu gaură rotundă centrală au fost emisiunile de 5, 10, 20 bani 1905-1906 şi cele din 25 şi 50 bani din 1921.

Monede bimetalice: Prima monedă bimetalică din timpurile moderne a fost piesa de 500 lire italiene emisă în 1982. În prezent, circa 105 ţări emit monede bimetalice. Monedele bimetalice clasice sunt formate din două piese: una având forma de coroana circulară (inel) şi cealaltă, piesa din mijloc, de formă rotundă care se potriveşte perfect în coroana circulară. Cele două piese sunt din metale şi culori diferite. Aici admiri o monedă bimetalică din India.

Monede trimetalice. Este vorba despre monedele confecţionate din trei piese din metale diferite şi îmbinate asemănător binecunoscutelor monede bimetalice. Franţa a emis în 1994 prima monedă trimetalică cu valoarea nominală de 20 franci, care celebra 100 de ani de la înfiinţarea jocurilor olimpice moderne de către Pierre de Courbertin. În anul 2001 Somalia emite o piesă trimetalică color din aur şi argint cu valoarea nominală de 250 şilingi pentru a-l celebra pe Mozart.

Monede ovale: În anul 2005 pentru a comemora 20 ani de la descoperirea epavei Titanicului, Liberia a emis o monedă de 10 dolari din argint, de formă ovală. Tot în 2005, Mongolia a emis o monedă ovală din argint cu valoarea nominală de 500 tugrik având pe una din feţe imaginea unui leopard de zăpadă.

Monede triunghiulare: Pot avea si laturile arcuri de cerc. În anul 2002 România a emis 3 monede triunghiulare de argint cu valoarea nominală de 50 de lei “Rezervaţii şi parcuri naţionale ale României – Retezat, Pietrosul mare şi Piatra craiului”.

Monedele pătrate: În 2002 România emite 3 monede de aur 24 K de formă pătrată colţuri rotunjite Monetăria Statului ne răsfaţă cu un set de trei monede de formă pătrată cu colturile rotunjite cu valoarea nominală de 500 lei: “Monumente de artă feudală creştină” – Mănăstirea Bistriţa, Palatul Mogoşoaia şi Biserica Colţea. Aici admiri monede pătrate emise de vechea colonie germană - insulele Palau.

Monedele rombice: Myanmar, India, Bhutan, Bahamas, Pakistan. Aici admiri o monedă din statul Bhutan.

Monedele dreptunghiulare: Înainte de 1868 în Japonia predominau monedele pătrate sau dreptunghiulare.

Monede poligonale: Sunt monede a căror formă geometrică este de poligon cu un număr de laturi variind între 5 şi 12. Cu cât moneda are mai multe laturi cu atât se apropie mai mult de forma rotundă crescând astfel stabilitatea la eroziune. În general, monedele poligonale au unghiurile rotunjite.

Monede pentagonale: 1940 -1950 în Yemen.

Monede hexagonale: Myanmar în 1986 şi 1991.

Monede heptagonale: Moneda britanică de 50 pence are această formă.

Monede octogonale: 2001 – România, monede comemorative pentru colecţionari, setul de 3 monede argint “Pionierii aviaţiei româneşti”

Monede eneagonale (cu 9 laturi): Tuvalu - 1 dolar 1985.

Monede decagonale: 2004 - România 2 piese 500 lei argint Monumente de arta feudala crestina - Biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi Biserica Cotroceni din Bucureşti.

Endecagon (poligon cu 11 laturi): dolarul Canadian din 1987.

Dodecagon: România 2001 aluminiu 5000 lei

Monede cu marginea festonată (monedele floare): Între anii 1973-1984 în Bangladesh a circulat piesa de 10 poisha care avea marginea festonată.

Monede stea: Principele transilvănean Mihai Apafi (1661-1690) a emis monede având forma de stea cu 8 colţuri şi cu valoarea nominală de 6 ducaţi.

Monede semilună: Acelaşi principe transilvănean Mihai Apafi a emis monede din aur cu valoarea nominală de 10 ducaţi în formă de semilună.

Monedele chitară: În 2004 Somalia a emis un set de 6 monede comemorative multicolore de forma chitarelor electrice de circa 45 mm lungime, în valoare de 1 dolar, placate cu argint sau emailate pentru a comemora 50 de ani de rock'n roll.

Monedele motocicletă: Tot Somalia a emis în 2008 un alt set inedit de 6 monede color, emailate, cu valoarea nominală de 1 dolar, cu forme de motociclete. Preţul acestor monede este de 49,99 dolari /set.

Monedele hartă: În 2002 republica insulară, Nauru, din vestul Oceanului Pacific scoate o monedă care sa celebreze introducerea euro în Europa. A emis o monedă cu valoarea nominală de 10 dolari având forma conturului hărţii Europei Unite.

  

Monede cu încastrări: Sunt monede comemorative. Pe ele sunt încastrate diverse obiecte: perle, bucăţi de cărbune de pe Titanic, fragmente de meteorit, safire, rubine, smaralde, cristale Swarovski etc.

Moneda busolă şi moneda cadran solar: Cel mai neobişnuit set de monede comemorative metalice intitulat "Time is money" include 3 piese care formează un cadran solar şi o busolă. Cadranul solar este format dintr-o monedă de argint de 10 dolari liberieni cu diametrul de 39mm. Pentru a alinia ceasul solar este nevoie de alte două monede care compun o busolă. Baza busolei o constituie o monedă de argint de 10 franci Republica Democrată Congo. Acul indicator al busolei este o monedă de fier de 5 franci Congo având forma unei linguri. Toate cele trei monede sunt datate 2004.

Monedele inimioară: În 2005 Republica Democrata Congo a emis dintr-un aliaj de cupru-nichel o monedă color de 5 franci având forma unei inimioare.

Monede evantai: În 2005 pentru a celebra expoziţia mondială Expo 2005 care s-a ţinut în Japonia, Polonia a emis o monedă de argint de 10 zloţi de forma unui evantai sau sfert de cerc.

Moneda “Piele de bou”: În anul 2000, pentru a celebra încheierea mileniului 2, Cipru a emis o monedă cu valoarea nominală de 2 pound din bronz şi argint având forma unei piei de bou în miniatură (44,5mm/25mm). În trecut pieile de bou erau utilizate în insulă ca monedă de schimb.

Moneda cu imagini dinamice: Australia a emis în 2004, pentru a comemora 35 de ani de la primul pas pe lună făcut de om, o monedă cu "imagini dinamice", prima din lume. Ce face moneda? Dacă schimbi unghiul sub care te uiţi la ea îşi schimbă imaginea.

Moneda orbitală: O altă monedă emisă de Australia în 2007 este moneda orbitală, pentru a celebra 50 de ani de la zborul orbital al Sputnikului rusesc din 1957. Pe această monedă este reprezentat Sputnikul care se roteşte la propriu în jurul Terrei.

Moneda euroconvertor: Insula Man a emis în 2002 o moneda de bronz cu valoarea nominală de 60 Pence, numită "Euro currency converter". Moneda are pe revers harta Europei, care se poate roti în jurul unui ax. În jurul hărţii sunt trecute ţările care au adoptat la acea dată euro. În interiorul unei săgeţi practicate în hartă apare factorul de conversie euro/moneda naţională atunci când piesa centrală cu harta este rotită în dreptul unei ţări.

Monede cu hologramă: Republica Congo a emis în 2004 un set de 3 monede, având ca tematică protecţia animalelor sălbatice, cu valoarea nominală de 5 franci dintr-un aliaj de cupru şi nichel care au pe revers câte o hologramă. Aceste holograme creează iluzia unei imagini tridimensionale atunci când le priveşti.

Monede tridimensionale: Normal ca toate monedele sunt tridimensionale dar unele sunt mai tridimensionale decat celelalte.

Prima moneda tridimensionala este din aur si argint si a fos emisa de Somalia in 2001 fiind dedicata piramidei lui Keops si implinirii a 3333 ani de la urcarea pe tron a faraonului Tutankamon. aceasta moneda are pe una din fete piramida care se poate desprinde din planul monedei asezandu-se pe suprafata sa.

Exista insa si alte monede cu forme neconventionale: biserica, luminare sau cu cristale Swarovsky demonstrandu-se astfel ca imaginatia omului in acest domeniu este fara limite. Aici admiri moneda lumânare.

Monedele cruce din Katanga: Katanga este o provincie din sudul Republicii Democrate Congo foarte bogată în cupru, cobalt, staniu, uraniu şi diamante. Băştinaşii utilizau aceste bogăţii naturale încă dinaintea colonizării europene din secolul XIX. Din 1884, firme belgiene au început să exploateze resursele minerale astfel că zona s-a dezvoltat mult mai intens decât restul ţării. Colonie belgiană, Congo îşi obţine independenţa în iunie 1960, iar în 1961 provincia Katanga devine stat separat de Congo. În 1963 Katanga (sau Shaba - în limba swahili înseamnă cupru) este încorporată cu forţa în Congo. Crucile Katanga, numite şi Handa, sunt o formă de bani primitive utilizaţi încă din secolul XI şi până în 1920 în tranzacţiile comerciale dintre triburile din provincie.

Handa sunt nişte lingouri din cupru având formă de cruce. Ele variau ca dimensiuni şi greutate. Aveau, în general, între 13 şi 26 cm lungime, circa 1,5-2 cm grosime iar greutatea era între 0,5 kg şi până la 2,5 kg. Se obţineau prin turnarea cuprului topit direct în mulaje făcute în nisip, lut sau piatră. După ce erau scoase din mulaj uneori crucile erau şlefuite. Crucile Katanga au fost utilizate în decursul istoriei pentru scopuri politice, comerciale sau sociale. Cercetările arheologie efectuate în provincia Katanga au scos la iveală faptul că până în secolul XIV lingourile de cupru se turnau în doua forme: H şi X.

Astfel de handa s-au găsit în morminte, fiind legate de gâtul morţilor ca simbol al prestigiului şi bogăţiei defunctului. Aceste handa erau mai mici, având maxim 15 cm lungime. Au fost descoperite exemplare şi de câţiva milimetri lungime. În secolul XV misionarii portughezi au introdus în zona creştinismul bineînţeles simbolul crucii, astfel că handa a luat forma de cruce, fiind asociată cu noua religie şi căpătând noi semnificaţii mistice. În secolele XVIII-XIX crucile Katanga erau simboluri ale puterii diverselor regate care se luptau pentru controlul resurselor de cupru, dar erau utilizate şi pentru cumpărarea unei neveste sau a unei capre ori un pistol. Valoarea de schimb a crucilor Katanga a variat funcţie de perioada istorică, regiune şi context. La sfârşitul secolului XIX, cu o cruce obişnuită puteai cumpăra 10 kg de făină, 5-6 găini, 6 topoare sau 4 kg de cauciuc. Un pistol se cumpăra cu 10 cruci iar pentru o soţie trebuia să plăteşti circa 14 cruci mari. În prezent, preţul de achiziţionare a unei astfel de cruci-monedă cu lungimea de 24 cm variază între 125 şi 200 dolari USA.

În anul 1961 în Katanga s-au emis doua monede din cupru de 1 şi 5 franci care aveau pe ele, ca un omagiu, vechile simboluri handa.

EVOLUŢIA MONEDEI METALICE

Cine ar fi putut să semnaleze apariţia monedelor metalice, apropiate de forma modernă, dacă nu Herodot, părintele istoriei? El critica spiritul mercantil al locuitorilor Lidiei, colonie grecească din Asia mică: aceştia nu numai că nu s-au mulţumit să bată monedă, dar au şi inventat magazinele. Primele monede au apărut în 640-630 Î.Hr., fiind fabricate din electrum (un aliaj din aur colectat din râurile actualei Anatolii şi din argint, combinate în proporţii egale). Apariţia monedei, repede adoptată în variate forme de restul civilizaţiei antice, a dus la apariţia primului bancher. Acesta a fost Pithius, care, la începutul celui de-al cincilea secol Î.Hr., opera în Asia Mică. Tot din acea perioadă, monedele şi-au făcut apariţia în China, având formă rotundă şi fiind realizate din metal; nu încorporau o valoare foarte mare şi s-au dovedit incomode în tranzacţii costisitoare, spune Glyn Davis în lucrarea sa "Istoria banilor". Apariţia monedelor duce inevitabil la ceea ce, peste secole, în presa financiară se va numi "success stories"; prima astfel de poveste a fost cea a sclavului atenian Pasion, care în anii 394-371 Î.Hr., a devenit cel mai înstărit şi faimos bancher grec, recâştigându-şi, totodată, libertatea. În timp ce Pasion îşi dezvoltă pasiunea pentru bani, pe alte meleaguri, la Roma, gâştele se dovedeau paznici vigilenţi al Capitoliului (unde se păstrau rezervele monetare ale cetăţii). Preveniţi de gâşte asupra atacurilor galilor, romanii i-au mulţumit zeiţei Moneta, din al cărei nume derivă cuvântul money. Cetăţile greceşti Atena şi Corint au început să bată monedă proprie în 575-570 Î.Hr., iar un sfert de veac mai târziu, legendarul rege Cressus s-a apucat să producă, în Lidia, monede de aur şi argint. Capturat de persani, Cressus a deschis drum primilor bani spre Persia.

Alexandru cel Mare poate trece drept unul dintre primii mari cheltuitori ai lumii: întreţinerea uriaşei sale armate costa o jumătate de tonă de argint pe zi. Dar cuceririle şi prăzile sale bogate au stimulat schimburile comerciale; drept urmare, Alexandru a simplificat cursul de schimb, fixând o rată de schimb de 10 monezi de argint pentru una de aur.

Pe măsura trecerii timpului, sistemul financiar mondial - pentru că putem vorbi deja despre aşa ceva - se dezvoltă: egiptenii pun bazele unui sistem bursier, romanii se confruntă, în timpul celui de-al doilea război punic (dintre Roma şi Cartagina), cu inflaţia generată de enorma cerere de bani necesari pentru plata trupelor, în vreme ce insula grecească Delos devine un important centru bancar. Spiritul novator chinez se manifestă şi el: apar banii din piele de cerb care valorau de 40.000 de ori mai mult decât monedele de bază.

Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat ca materii prime, pe lângă aur şi argint, metale mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Octavian August (33 î.Hr. - 14 d.Hr.) a reformat atât sistemul monetar, cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

În toată această perioadă, la greci, cele mai folosite unităţi monetare erau halcousul (confecţionat din aramă, el echivala cu o treime de obol), obolul (o şesime de drahmă), drahma (din argint), staterul (din aur, echivalent cu patru drahme) şi talantul (600 de drahme). Romanii foloseau libra şi uncia, ambele din aramă, denarii din argint şi aureus-ii din aur.

Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Iisus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemul monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 d. Hr., conţinutul în argint al monedelor romane a scăzut la 40%, iar în 270 d. Hr. la doar 4% - consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian (214-275 d.Hr.) a încercat să contracareze acest flagel printr-o emisiune de noi monede de aur pur, cărora le-a ridicat valoarea de două ori şi jumătate. O iniţiativă fără prea mare succes, pentru că inflaţia a rămas o problemă şi pentru Diocleţian (240-311 d.Hr.). Acesta a fost învins de forţele pieţei, chiar dacă a instituit controlul preţurilor şi al dobânzilor, motiv pentru care, în cele din urmă, a abdicat. Pe de altă parte, însă, tot Diocleţian a introdus de această dată cu succes, primul sistem de buget anual.

Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, deşi, cu această ocazie, împăratul Constantin cel Mare (272-337 D.Hr.) a confiscat enormele comori acumulate în templele "păgâne". Trebuie remarcat faptul că în anul 306, împăratul Constantin a emis o monedă de aur, solidus, care a fost produsă ulterior, fără a i se schimba greutatea sau puritatea, vreme de 700 de ani. O măsură a inflaţiei acelor timpuri este evoluţia valorii aurului: în anul 307 D.Hr., preţul era dublu faţă de cel stabilit de Diocleţian cu şase ani mai devreme, iar în 324, urcase de şase ori. Ceva mai târziu, în Egipt, o măsură de aur care valora 300.000 de denari a ajuns să coste 2.120.000.000 de denari. Invaziile barbare au frânat evoluţiile monetare, activităţile bancare au fost abandonate, iar monedele emise de episcopul Mellitus la Londra (secolul VII) au fost folosite mai mult ca bijuterii decât pentru scopuri comerciale. Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie - în special cele bătute pe timpul domniei lui Constatin cel Mare: milliarense, siliqua şi solidus -, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane, şi unele concave (skeyphate). În secolul XII, statele germanice au emis piese noi, aşa-numitele bactreate - bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII, în Anglia a apărut sterlingul, o monedă din argint, în Austria - creiţarul (cu o cruce, kreutz, pe revers) iar la Florenţa - florinul, realizat din aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul puternic pentru sistemul bancar european.

MONEDA REA ŞI MONEDA BUNĂ

În jurul anului 900, în China au apărut banii de hârtie, iar în 960, emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie au fost folosiţi şi de Imperiul Mongol, care, după 1230, includea şi China, În următoarea sută de ani, hârtia a devenit ban în India, Japonia şi Persia. După anul 1400, putem vorbi deja de hiperinflaţie - o bancnotă cu valoarea nominală de 1.000 de monede ajunge să valoreze doar trei.

Europenii au aflat despre banii de hârtie de la navigatorul veneţian Marco Polo (1254 - 1324) care, între 1275 şi 1292, a trăit în China. În 1355, Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu, a publicat De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde a făcut conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370, Oresme a devenit consilier al regelui Charles V al Franţei..

Din 1400, au început să apară băncile, la Barcelona şi Genova, în timp ce la Florenţa a fost legalizată modificarea dobânzilor.Anul 1440 a însemnat inventarea tiparului, fapt datorat inventatorului german Johannes Gutenberg (1398-1468). Pentru a putea fi folosită la producerea banilor, tiparniţa a fost modificată, printre alţii şi de către omul de ştinţă italian (pictor, sculptor şi arhitect) Leonardo da Vinci (1452-1519), cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală. Cincisprezece ani mai târziu, chinezii au renunţat la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare să fi stat inflaţia. Pentru europeni, a urmat perioada marilor descoperiri geografice - Americile, drumul spre India - iar dezvoltarea comercială aferentă lor a fost cât se poate de benefică pentru evoluţia sistemului financiar.

În Anglia, regina Elisabeta I (a trăit 1533 – 1603, a condus 1558 – 1602) a început, la 1560, reforma monetară menită să cureţe sistemul de numeroasele tipuri de monede care circulau atunci. Acţiunea s-a derulat sub supravegherea comerciantului şi bancherului Thomas Gresham (1519 - 1570), care a devenit celebru prin legea sa "Moneda rea alungă din circulaţie moneda bună"), cât şi prin faptul că a întemeiat bursa londoneză - Royal Exchange. Au apărut tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of Middleburg, Hamburg Girobank, Bank of Nuremberg), dar şi companii importante - London East India, Dutch East India, Dutch West India, perioada fiind, în general, una de efervescenţă şi permiţând aurarilor britanici să evolueze în bancheri. De altfel, certificatele de depozit emise de aceştia au căpătat, dup 1600, putere de circulaţie, fiind acceptate şi recunoscute în tranzacţiile comerciale. Poate un anacronism (pentru acea vreme) sau poate nu: tutunul a devenit monedă în Virginia. Tot în coloniile americane a mai avut loc o premieră: în 1690, Massachusetts Bay a emis în mod oficial bani de hârtie, folosiţi pentru plata soldaţilor care efectuaseră o expediţie în Quebec. Pe Noul Continent începeau deja revoluţia industrială şi nebunia capitalismului modern: căi ferate, maşini cu aburi, fabrici şi nori de fum, revoluţie americană, crize bancare, dezvoltări fără precedent şi eşecuri răsunătoare, inflaţie şi dispute economice şi politice, totul pe fondul sonor al clinchetului banilor. În perioada 1860 - 1921, numărul băncilor americane a crescut de 19 ori, ajungând la 30.000. Economistul John Kenneth Galbraith a rezumat secole de dezvoltare monetară în câteva cuvinte: "Banii sunt o creaţie unică. Sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om. Şi sunt egali cu moartea, prin grijile pe care le iscă".

BANII LA ROMÂNI

Primele monede au apărut pe teritoriul României la malul Mării Negre, în cetăţile greceşti. Au circulat atunci drahme de bronz ori argint, stateri de aur şi tetradrahme de argint. Geto-dacii au imitat monedele greceşti, dar tehnicile de batere a acestora erau primitive.

În secolul II după Hristos, cucerirea romană a făcut din denar moneda oficială, ulterior trecându-se la monedele bizantine, care au susţinut schimburile comerciale până în secolul al XIV-lea. După anul 1000, au început să apară şi monede locale - dinari, ducaţi, taleri de argint şi şilingi de bronz în Ţara Românească, groşi, dinari, taleri de argint şi şilingi de bronz în Moldova, ducaţi de aur, taleri, dinari de argint şi şalăi de aramă în Transilvania. În Ţările Române au circulat şi monede străine: dinarul de argint, asprul de argint, grosul de argint, ducatul de aur, florinul de aur, dinarul unguresc de argint, altîn-zlotul turcesc de aur, leul olandez de argint, ducatul olandez de aur, talerii olandezi de argint, testonul de argint, piastrul turcesc de argint, mahmudeaua de aur, icosarul de aur, ducatul unguresc de aur, ducatul austriac de aur.

Leul a devenit monedă naţională odată cu adoptarea, în 1867, a legii pentru înfiinţarea unui sistem monetar şi pentru fabricarea monedei naţionale, guvernul român din vremea respectivă comandând baterea monedelor, în valoare totală de 4 milioane de lei, la fabricile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham. În lege se preciza că unitatea monetară, leul, se compune din cinci grame argint, din care 835/1.000 argint fin, iar restul aliaj. La 27 februarie 1880, guvernul I. C. Brătianu depunea la Cameră proiectul pentru întemeierea Băncii Naţionale a României, după modelul Băncii din Belgia. Prin Legea monetară din 1867 s-au stabilit normele emisiunii şi circulaţiei monedelor naţionale de aur şi argint şi ale monedelor divizionare, iar prin legea biletelor ipotecare din 1877, s-au introdus temporar în circulaţie banii de hârtie.La 27 octombrie 1890 sistemul bănesc al ţării s-a axat exclusiv pe aur, urmând tendinţele băncilor străine. Monedele de aur româneşti aveau o valoare egală cu cea a monedelor corespunzătoare din Franţa, Italia, Belgia, Elveţia, Grecia. După primul Război Mondial, în România circulau în paralel mai multe monede, iar în vederea unificării monetare, prin înlocuirea acestora cu leii emişi de BNR, s-a decis retragerea din circulaţie a coroanelor şi a rublelor.

După preluarea puterii politice de către comunişti, guvernul a trecut la etatizarea băncilor, la data de 11 august 1958 procesul culminând cu dizolvarea şi trecea în stare de lichidare a băncilor şi instituţiilor de credit, singurele exceptate fiind BNR şi CEC.

ORIGINEA DENUMIRILOR 
MONEDELOR DIN CÂTEVA 
STATE ALE LUMII

Nr. crt.	Moneda	Ţări în care a circulat sau circulă	Originea etimologică a denumirii
1	Afgan	Afganistan	De la numele ţării. Subdiviziunea este pulul care în limba persană înseamnă bani
2	Aksa	Republica Tuvaniană (republică sovietică)	În limba tuvaniană aksa înseamnă bani
3	Ariary	Madagascar	De la o monedă (sec.17), denumită variraiventy
4	Auksinas	Lituania	Derivat din auksas, adică aur în lituaniană
5	Austral	Argentina (1985-1991)	Derivat din latinescul "australis" care înseamnă sudic.
6	Baht	Thailanda	Unitate de măsură a greutăţii aurului (1 baht = 15,244 grame)
7	Birr	Etiopia	În limba amharică, o limbă vorbită în regiunea central-nordică a Etiopiei, birr înseamnă "a fi alb", dar şi argint.
8	Cedi	Ghana	În limba populaţiei akan, cedi este denumirea dată unei specii de scoică, folosită în timpuri străvechi ca bani.
9	Cent	Multe ţări ale lumii	Subdiviziune monetară al cărui nume provine din latinescul "centum" adică sutime. Centul este deci a suta parte a euroiului, dolarului şi a multor altor bancnote ale lumii.
10	Colon	Salvador Costa Rica	De la Cristobal Colon, numele spaniol al lui Columb, descoperitorul Americii.
11	Cordoba	Nicaragua	De la numele exploratorului spaniol Francisco Fernandez Cordoba, descoperitorul pensinsulei Yucatan
12	Cruzado	Brazilia (1988-1990)	De la verbul portughez "cruzar"- a purta/a avea o cruce. Au existat mai multe monede portugheze care au circulat pe teritoriul Braziliei şi care aveau pe revers o cruce.
13	Cruzeiro	Brazilia	De la cuvântul portughez "cruz"- cruce
14	Dalasi	Gambia	Denumirea dolarului în limba mandinka din vestul Africii
15	Dinar	Multe ţări ale lumii	De la cuvântul latinesc "denarius", ce se traduce prin: "care conţine 10". A fost o monedă romană compusă din 10 aşi.
16	Dirham	Maroc, EAU, uniatate monetară de bază, în alte state ca subdiviziune	Este forma arabă a cuvântului grecesc drahma care provine din grecescul “dratto” ce înseamnă “a înşfăca o mână de…”
17	Dolar	SUA şi alte multe ţări	Totul a plecat de la thaler, prescurtare de la cuvântul Joachimsthaler o celebră monedă de argint emisă la 1519 în oraşul Joachimsthal din Boemia Occidentală. “Tal” în limba germană se traduce prin "vale". Astăzi, Joachimsthal, devenit Jachymov, se află pe teritoriul Cehiei.
18	Dong	Vietnam	Ad literram, în vietnameză înseamna cupru.
19	Drahma	Grecia şi alte state din antichitate	De la verbul "dratto" care în limba greacă veche însemnă "a înşfăca o mână de…”
20	Euro	Uniunea Europeana	Derivat de la numele continentului nostrum. Acest nume a fost ales în urma unui concurs organizat în anul 1966 şi propus de un grup de elevi din Spania.
21	Escudo	Portugalia - până la trecera pe euro	De la latinescul: "scutum" ce însemnă scut cu blazon
22	Forint	Ungaria	De la numele oraşului italian Firenze-Florenta, unde în 1252 s-a emis o monedă de aur "fiorino d'or" numită în Ungaria florentinus şi mai târziu forint.
23	Franc	Franţa - până la trecerea pe euro şi alte state foste colonii	De la inscripţia în latină: "Francorum Rex Johannes Dei Gratia", imprimată pe o monedă de aur bătută la 1360 de către regele Jean II cel Bun. Acest rege este capturat la 1356 de către englezi şi apoi, în urma unei răscumpărări, revine în ţara sa “franc” adică liber.
24	Gourdi	Haiti	Gourde în limba băştinaşă însemnă dovleac. Acesta, crescând din belşug, s-a folosit o vreme drept unitate de schimb.
25	Guaran	Paraguay	De la numele unei populaţii care trăieşte aici şi în Bolivia
26	Gulden	Olanda şi alte state	Gulden însemnă aur.
27	Gribna	Ucraina	De la rusescul “grivna” ce înseamnă “inel de gât”. Aceste inele din aur sau argint, cu valoare precis stabilită, s-au folosit un timp ca mijloace de schimb.
28	Inti	Peru	Un regionalism ce înseamnă soare, zeul supreme în cultura incaşilor.
29	Kip	Laos	În limba lao înseamnă lingou.
30	Koruna şi derivatele sale	Polonia, Austria şi alte state	De la cuvântul coroană , probabil regală.
31	Kuna	Croaţia	În croată kuna însemnă jder. Blana acestui animal a fost folosită cândva ca mijloc de schimb.
32	Kyat	Myanmar	Ad literram, în limba burmesă kyat înseamnă "rotund" şi "plat"
33	Kwacha	Malawi, Zambia	În limba bemba (vorbită în Zambia) înseamnă "zori de zi". Îşi are originea în sloganul naţionalist zambian "New dawn of freedom" - adică "noii zori ai libertăţii".
34	Kwanza	Angola	Provine de la numele râului Kwanza.
35	Lari	Georgia	Vechi cuvânt georgian ce însemnă comoară, avere.
36	Lat	Letonia	Denumirea ţării în letonă
37	Lempira	Honduras	Numele unui şef de trib care s-a opus stăpânirii spaniole.
38	Leone	Sierra Leone	De la denumirea ţării
39	Leka	Albania	De la numele prescurtat al lui Alexandru Macedon – Leka i Madh De la numele prinţului albanez Lek Dukagjini (1410-1481)
40	Leva	Bulgaria	De la leu, vezi România, imediat mai jos.
41	Leu	România	De la leul de pe reversul taleriilor de argint ai Ţărilor de Jos, care au circulat în ţările române, în special, între anii 1650-1700. Subdiviziunea leului, banul este cel mai vechi termen monetar folosit şi astăzi în limba noastră, prima atestare documentară pare a fi în 1413. Ban îşi are originea în numele monedelor voivodatelor Croaţiei şi Sloveniei: "dinarii banales", sau simplu bani, care au circulat şi în ţinuturile locuite de români începând cu anul 1270.
42	Lira	Italia, Turcia, Malta, San Marino	Originea este în unitatea de greutate libra/livra.
43	Loti	Lesotho	Are originea în denumirea lanţului muntos Maloti din Lesotho
44	Manat	Azerbaidjan	Din rusescul manyeta ce înseamnă monedă.
45	Marka	Germania, Polonia, Austro-Ungaria, alte ţări	O unitate de aur pentru aur şi argint
46	Metical	Mozambic	Cuvânt portughez cu origine arabă ce denumea o unitate de greutate pentru aur şi alte metale preţioase
47	Mongo	Mongolia	În limba mongolă înseamnă argint.
48	Naira	Nigeria	Forma modificată a numelui ţării
49	Nakfa	Eritrea	De la numele unui oraş din Eritrea
50	Ngultrum	Bhutan	În limba tibetană dzongkha ngultrum înseamnă argint.
51	Ouguiya	Mauritania	Are originea în cuvântul "ugya" care în limba arabă înseamnă uncie
52	Para	Ţările fostei Iugoslavii	Cuvântul vine din limba turcă (desemnând o monedă de valoare mică) fiind împrumutat din persană unde înseamnă fragment sau particică.
53	Pa-anga	Tonga	În limba tongană înseamnă boabe de fasole care au fost utilizate cândva ca bani.
54	Peseta	Spania şi alte ţări	Este diminutivul lui peso ce înseamnă greutate
55	Piastru	Egipt, Siria, Liban	Din italienescul piastra care însemnă placă subţire de metal
56	Pula	Botswana	În limba setswana înseamnă ploaie.
57	Quetzal	Guatemala	Denumirea unei păsări autohtone care a devenit simbol naţional.
58	Rand	Africa de Sud	Numele vine de la "Witwatersrand", cuvânt african (care se traduce prin "munţii apelor albe"). Witwatersrand este un lanţ muntos din Africa de Sud, lung de circa 100 km, unde se găsesc circa 40% din resursele de aur ale planetei.
59	Real	Brazilia	În limba portugheză înseamnă "regesc", dar şi autentic/veritabil.
60	Riel	Cambodgia	În limba khmeră înseamnă "ceva care străluceşte.
61	Ringgit	Malaezia	În limba malay înseamnă "crestat"
62	Rubla	Rusia	Din rusescul rubl care înseamnă bară de argint.
63	Rupia	India, Pakistan, Nepal, Indonezia	Din cuvântul sanscrit "rupya" care se traduce "argint".
64	Shekel	Israel	Înseamnă greutate.
65	Shiling	Kenya, Uganda, Tanzania, Austria,	De la englezescul scililing care înseamnă a împărţi, a divide.
66	Sol	Peru	În incaşă înseamnă soare.
67	Som	Kyrghistan	În kirghiză înseamnă pur, curat, cu referire la aur.
68	Somoni	Tadjikistan	În onoarea lui Ismail Somoni, fondatorul primului stat tadjik.
69	Sucre	Ecuador	Revoluţionar sud american care a luptat împotriva spaniolilor şi primul preşedinte al Boliviei.
70	Sum	Uzbekistan	În uzbekă înseamnă pur, curat, cu referire la aur.
71	Tala	Samoa de vest	Dolar în limba spaniolă
72	Taka	Bangladesh	De la moneda antică tanka care a circulat pe aceste teritorii o vreme.
73	Tenghe şi variantele sale	Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenista	În limba kazakă, uzbekă dar şi în alte limbi turcice înseamnă balanţă/cântar.
74	Tugrik	Mongolia	În mongolă înseamnă rotund.
75	Yen	Japonia	Se trag dintr-un cuvânt chinezesc ce înseamnă rotund.
76	Zair	Congo	În limba kikongo înseamnă râu.
77	Zlot	Polonia	În polonă şi rusă înseamnă aur.

- EURO – 
MONEDA UNICA EUROPEANĂ

Moneda europeană a fost lansată la începutul anului 1999, dar a fost pusă în circulaţie la începutul anului 2002. Producerea bancnotelor a început în iulie 1999, procesul implicând 15 imprimerii, aflate pe teritoriile tuturor celor 12 state afiliate atunci la zona euro: Belgia, Germania, Grecia, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia şi Finlanda. Imprimeriile au tipărit 14,89 miliarde de bancnote şi au bătut 52 de miliarde de monede, folosind 250.000 de tone de metal.

Mai jos îţi prezint componenţa actuală a Uniunii Europene şi anul aderării fiecărui stat.

În 1996, Uniunea Europeană a decis ca - spre deosebire de cele şapte bancnote euro, identice pentru toate ţările – toate monedele să aibă "feţe naţionale". Grecia a ales ca simbol grafic o cucuvea - în fapt, reproducerea celei gravate în secolul V Î.Hr. pe moneda ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro, dar bătând cea mai veche monedă din lume, drahma, Atena a făcut astfel referinţă şi la personajul mitologic care şi-a împrumutat numele continentului: tânăra Europa răpită de Zeus împodobeşte moneda de 2 euro. Italia şi-a adus pe monedă cele mai mari talente şi cele mai glorioase dintre epoci: de la Colosseum şi "Proporţiile ideale ale corpului uman" de Leonardo da Vinci, la "Naşterea lui Venus" de Botticelli. În acelaşi registru, Austria a reţinut în metal monumente ale Vienei (Catedrala Sfântul Ştefan, Belvedere), iar Spania faţada catedralei Santiago de Compostela şi chipul lui Miguel de Cervantes, autor al universalului "Don Quijote de la Mancha". Alte ţări au ales să îşi afişeze altfel suveranitatea: cele trei ţări Benelux şi-au reprezentat monarhii pe toate monedele: regina Beatrix a Olandei, regele Albert II al Belgiei şi Marele Duce Henri de Luxembourg. Suveranul spaniol Juan Carlos, simbol al tranziţiei democratice din perioada 1975-1981, este prezent pe monedele de 1 şi 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să pună în lumină secolul al XII-lea (cel al independenţei), cu sigiliile regale de la 1134 (primul an din istoria sa), 1142 şi 1144. Germania a imprimat pe moneda de 1 şi 2 euro vulturul său tradiţional, Franţa a păstrat-o pe tânăra Marianne, iar Irlanda nu a renunţat la harpa celtică. Austria a făcut apel şi la "datoria ecologică", reproducând cele trei flori ale Alpilor: floarea de colţ, genţiana şi ciuboţica-cucului. Pentru a întreţine continuitatea cu monedele lor naţionale, Germania, Franţa şi Finlanda au reluat motivele deja binecunoscute: ramura de stejar, semănătoarea şi leul heraldic. Austria a făcut alegerea cea mai simbolică, deşi în detrimentul notorietăţii: monedele de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în 1905, premiul Nobel pentru Pace. Daca reversul monedei europene diferă de la ţară la ţară, bancnota europeană este identică în toate ţările europene care au adoptat mijlocul de plata «euro». Totuşi ceva diferă şi la bancnota europeană. Litera din faţa seriei bancnotei este specifică fiecarei ţări. Exemplific la câteva dintre ţări: Y-Grecia, Z-Belgia, L-Finlanda, M-Portugalia, X-Germania, N-Austria, P-Olanda, R-Luxemburg, S-Italia, T-Irlanda, U-Franţa, V-Spania şi J-rezervat Marea Britanie, K-rezervat Suedia, W-rezervat Danemarca. Ce, când şi dacă va alege şi Romania vreun simbol şi vreo literă pentru moneda euro, acum când se pune tot mai des problema renunţării la moneda unică europeană?

CE URMEAZĂ?

De la bolovani, scoici şi colţi de câine, la bani virtuali şi conturi bancare accesibile prin intermediul unui card de plastic, e drum lung, nu glumă - o evoluţie formidabilă, parcursă în doar  4000 de ani. Ce ne aşteaptă?

În prezent, vorbim deja despre posibilitatea de a ne lipsi chiar şi de cardul din plastic. Încet dar sigur îşi face apariţia plata prin intermediul "portofelului electronic" încorporat în telefonul mobil. Banii devin tot mai puţin palpabili, tot mai departe de material, dar îşi păstrează aceeaşi importanţă pe care au dobândit-o pe vremea când erau obiecte şi nu doar numere abstracte.

***
DOUĂ EPIGRAME DIN VIAŢĂ

LĂMURIRE

DE EUGEN POP - Cluj

Când dările te-apasă

Şi viaţa e sub nivel,

Când boii nu-ţi sunt acasă,

Caută-i pe la …guvern!

PRECIZARE

DE GEORGE CORBU

Toamna veşnic mă uimeşte

Şi-aş cânta-o cu poeţii, 

Cu condiţia, fireşte,

Şă nu fie toamna …vieţii

_____________xxXxx_____________

CÂTEVA MEDALII

ROMÂNEŞTI

 Informaţii generale despre medalistică

şi subiectul ei de studiu, medalia, 

poţi citi în articolul 

LE HAVRE - FRANŢA

Crucea "Elisabeta" sau "Alinare şi mângâiere" 

1877 - 1878 

Crucea "Elisabeta" sau "Alinare si Mangaiere" s-a conferit doamnelor care au organizat ambulanţe şi spitale de campanie, au sprijinit prin donaţii sau activităţi directe îngrijirea răniţilor şi a bolnavilor din campanie, dar şi medicilor care au acţionat în aceste ambulanţe private. Ea a fost instituita prin Înaltul Decret Regal nr.227/1878. Crucea Elisabeta avea panglica albastru deschis cu câte o dungă aurie la margini, pentru doamne, se purta pliată sub formă de fundă iar pentru domni sub forma clasica.

Coroana României - pentru civili - ordin

Prin noi înşine - 14 martie 1881

10 maiu - 1866 - 1877 - 1881   

Ordinul Coroana României a fost înființat de către regele Carol I în data de 14 martie 1881 după ce România a fost proclamată regat. Acest ordin avea menirea de a răsplăti serviciile deosebite aduse statului, el conferindu-se atât militarilor cât şi civililor. De-a lungul timpului prezentarea sa a suferit mai multe modificari. Deja aici, se prezintă două modele diferite. Se cunosc 29 de modele diferite ale acestui ordin, care a fost desfiinţat în anul 1947.

Coroana României - cu spade - pentru militari - ordin

Prin noi înşine - 14 martie 1881

10 maiu - 1866 - 1877 - 1881   

50 de ani de la întemeierea Castelului Peleş la Sinaia

1883 - 1933 

"Eu Carol, cu al meu popor,

Clădit-am într-un gând şi dor,

În timp de lupte al său regat,

În timp de pace al meu palat"

Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 10 aprilie 1839 la Sigmaringen şi decedat 10 octombrie 1914 la Sinaia) a fost domnitorul apoi regele României, care a condus Principatele Române şi apoi România, după abdicarea lui Alexandru Iona Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 şi 1914 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii. În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor româneşti), Carol I a obţinut independenţa ţării, căreia i-a şi crescut imens prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit la Sinaia castelul Peleş, care a rămas una dintre cele mai vizitate atracţii turistice ale ţării. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.

Ferdinand I, Rege al României, Principe al Romaniei, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, (născut 24 august 1865 la Sigmaringen şi decedat 20 iulie 1927 la Sinaia) a fost rege al României din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Din 1890 a fost membru de onoare al Academiei Române, iar între 1914 şi 1927 a fost protector şi preşedinte de onoare al aceleiaşi instituţii.

Carol al II-lea, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (născut 15 octombrie 1893 şi decedat la 4 aprilie 1953) a fost rege al României între 8 iunie 1930 şi 6 septembrie 1940, când a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său Mihai. Cunoscut şi sub numele de Carol Caraiman, nume ales de tatăl său Ferdinand şi folosit de Carol după ce a fost dezmoştenit şi radiat din Casa Regală a României (între 1925 şi 1930) în urma renunţării lui Carol la calitatea de Prinţ Moştenitor. Carol este fiul cel mare al regelui Ferdinand al României şi al soţiei sale regina Maria.

_____________ooOoo______________

Brazilia - Bond - Împrumut 5 % - Empire of Brazil  

Câteva vignete de pe bonduri şi certificate americane 

con_dorul@yahoo.com